O zi de trg la R?d?u?i are nc? ceva din mirajul
povestirilor iscusite, pe care odinioar? bunicii ni le ?opteau la gura sobei.
S?pt?mna trecut? s-a instalat frigul ?i n or??elul magic din Bucovina. n
bazarul nfrigurat, larma pusese st?pnire pe micile gherete ?i, de la pisicul
negru care adulmeca cu nasul ro?u tarabele ?i pn? la comerciantul nfulecnd
pe ner?suflate sarmalele aburinde , totul parc? era acoperit de o pojghi??
str?lucitoare. Veselia era, cum s-ar spune, la ea acas?. Sub povara grijilor
cotidiene, oamenii obi?nui?i s? tr?iasc? din mici vnz?ri nu p?reau s?-?i
plng? de mil?. Ei aveau un soi de superioritate care i situa, f?r? ndoial?,
deasupra celor pentru care banii nu sunt n nici un caz o problem?.

,,Ia ultima ofert? de banane, neamule, striga ct l ?ineau
puterile un b?rbat, purtnd o tav? imens? cu fructe exotice , iar felul n care
omul nostru ?tia s?-?i fac? publicitate anima ?i mai mult sutele de oameni,
furnici neobosite, clien?i sau vnz?tori cu voca?ie. Atmosfera, jum?tate tradi?ional?
?i jum?tate cosmopolit?, trasa totu?iun cerc nou n inima R?d?u?ilor, din
care cu greu mai puteai s? ie?i, cerc egal cu labirintul unei lumi ap?rute
dintr-un ceas de epoc?, prev?zut cu un capac ame?itor de argint.Altfel spus,
undeva, cndva, a fost o zi extraordinar? de trg .
Locul acela se numea R?d?u?i, iar
povestitorul s?rac eram eu…